la 2 Mai un monstru marin mușcă uscatul
târâtoarele sunt îngrozite
își apără puii lovind sinistra vietate cu mărăcini aprinși peste bot
țin sulițe de soare în mână din larg m-ai crede
un negru învelit în piele de tigru

imensitatea râde cu toți dinții
mușcă
și mușcă
sufletele nevrednice sunt încolăcite în tentacule de fum

poate mi-a venit rândul! îi strig
înghite-mă așadar vreau să te spintec
mi-e dor să-ți înstelez măruntaiele

clanț! dinții
orgie de flăcări

clanț! dinții
frica transformându-se în curaj

clanț!
clanț!
clanț!
un monstru marin sfărâmă-ntre fălci chiar și pietrele
eu pășesc flăcările cum vântul savana
înot între puii jertfiți și asta
e indivin
e covârșitor

cu oase afumate îmi râcâi pielea de-a lungul
pescărușii sfârâie-n mine ca morții în coșciuge de brad
înghite-mă!
sunt o vâslă de cântec
poate ți se va face rău și-ai să verși simfonii

cu o lovitură scurtă închid capacul pianului –
clanț!

eu trec prin poezie pe curenți de aer