prin dreptul Bisericii Negre de treci
de nimeni văzut de nimeni știut
în sufletul tău o reverență să faci
zâmbind pentru luna lui cireșar
în Piața Sfatului să hrănești porumbeii
cu grăunțe din viețile noastre fărâmițate
gândindu-te cum i-am fi putut privi împreună
ca pe o altă minune a lumii mimând plutirea
dincolo de marginea vălurită a norilor
soarele să rămână în spate
tapiserie cerească țesută de vântul ce bate din sud
arcuind așteptarea să așezi apoi orele
pod peste lume cântând cu bătăile inimii mele
în cel mai frumos blues de vară
de nimeni văzut de nimeni știut
precum un curcubeu peste crestele munților
din care se vor adăpa într-o bună zi cerbii