serile înecate de amarul suspin văratic,
privesc după liniștea pașilor tăi amorezați...
ploile trec greu,umbra ta este plecată demult...

atârn dificil,prins cu privirea de muchia unei stele,
pic,mă ridic,reiau jocul la neșfârșit până în noapte.
diminețile ajung cu greu la mine în patul așteptării...

bogăția mea,bogăția ta,formează două regate...
suntem mai puternici decât ieri,mâine mai mult...
mâine a fost să nu te mai știu,te-ai dus în anonim...

regat la pătrat eram cu timpul tău frumos și tânăr,
ore solide,minute superbe,fix de ceasuri lungi...
totul era al nostru,al iubirii celor două regate...
acum pierdute suficient de dureros...