aștept pe ultima treaptă fumând
aștept plictisită
și nici măcar nu știu de ce
lumea e doar un gând eșuat
prin care am rătăcit un timp
încercând sa înteleg utilitatea trupului în care mă zbat
privesc cu ochi negri amenințători
orice tentativă de abordare
oameni trec printr-o realitate ce nu mă cuprinde
marionete sau păpușari
mișcându-se haotic într-un peisaj sufocat de suficiențe
am buzele lui angie
și știu că-i de ajuns să mă pot strecura ușor printre ei
degete lungi ce pot stârni vanități
un suflet pian ale cărui clape doar tu le cunoști
păr negru răzvrătit și o atitudine băiețoasă
savurez țigara pe îndelete
ar fi mers și-o cafea
dar pe treapta asta nu vine nimeni să te-ntrebe ce vrei
aștept sau doar mi se pare
timpul o fi creionat în joacă un tablou inutil
cu mine pe o treaptă venind de niciunde ducând spre nicăieri
și poate sunt doar proiecția gândului tău
eu nenăscută încă
tu
dormind într-o veșnicie a mea
pe care acum o fumez pentru a mă desprinde ușor