unu doi...
pietrele s-au crăpat ireversibil
treișpe vineri
sunt desculțe așteptând diabolic strania durere
douășase de grade la viena
tutunul pică odios peste balcon
pute a flori de grădină
o oră în fiecare zi în minus de pe pielița
unui orar demodat
blitzkrieg
mașina se rotește în aer de trei ori
de trei ori pod
de trei ori turn
de trei ori gaz în cafeneaua veselă
doișpe mega pe secundă
într-un acvariu cu pești morți
cu un singur bilet ghilotinat
mă aplec atingând asfaltul
cinci secunde la start