Din lumi
Tăiate în felii
La fel de inegale
Ca o viață
Irosită în nisip
Reia un vechi poem…

Să îmi crestezi
În minte
Un lac de simțuri
Și cuvinte.

De-ți cer
Să-mi rabzi
durerea…
Să nu iei seamă
La nimic.

Când cu genunchii
strânși,
juliți
de galbenul
din mine,
am să îți cer iertare…
tu crește-mi
întunericul
și uită…
că mă doare…