înainte să intru am privit
doar am privit



era pustiu
am stat la masa din colț
doamna de la tejghea era fericită să vadă pe cineva
o vedeam bătrână de așteptat

***

nici nu mă mir
aceeași faianță
același mozaic sub picioare
o singură viață de trăit



pentru mine, toate lucrurile
erau strânse într-un cerc
nu vedeam nimic altceva
decât cercuri
albastre
roșii
nu am băut cafea deloc
nu am scris pe hârtiuțe roz sau cu pixuri verzi
doar am tăcut



când am plecat
mi-am întors capul
îngropând amintiri

pentru unii
ușa va rămâne mereu deschisă