Unde e ploaia atât de mult dorită
Să picure pe-obraji încetișor?
Spre-albastrul cerului privesc cu-o rugăminte,
Dar nu observ vreun nor ocrotitor.

Asfaltul sfârâie de-atâta fierbințeală,
Iar câinii stau la umbră istoviți,
Tânjind după răcoarea nopții
Și așteptând tăcuți și chinuiți.

S-au rumenit și florile-n grădină,
Culorile pălind terifiant,
Imagine de stepă-și desfășoară
Vara,cu aerul asfixiant.

Crăpatu-s-a pământul de apriga căldură,
Iar râmele-n pământ se zvârcolesc.
Unde e ploaia ce ne-nviorează
Și care atât de tare mi-o doresc?