culori aruncate peste alte lumi

la Porte Maillot îmi dezbrăc zdrențele trecutului
orașului îi rodesc sânii răzvrătiți pe fundal alb negru
stelele se desfrunzesc în aventurile sufletului
castanii își topesc în neștire mirosul
sub privirile atâtor neamuri

chipul tău apare mereu la răscruce de gânduri

speranțele fluturi de noapte
destine aruncate în ochiuri concentrice mimând depărtarea
apropii cerul să te pot simți precum valurile marea
mă îmbăt în nebunia zorilor cu roua florilor de nu mă uita
nici somnul nu-mi cumințește iubirea
la malul marii castelele se risipesc în clepsidre
mimând trecerea timpului
te așez în poemul acesta albastru să te regăsesc
sunet prelung printre rânduri

destramă-mă doar azi în șoapte
să parcurgem împreună drumurile
să ne îmbrăcăm în umbrele noastre
și să te lași iubit
doar

o
viață