POVESTE NOASTRA DE IUBIRE


M-ai cuprins usor ,si m-ai dus in zbor pe insula iubirii noastre .
In albastrul necuprins tu mai prins.
Si marea si cerul s-au intalnit atunci pe acea picatura aurie de nisip.
Pe insula iubiri noastre erai albastru - si TU -IUBIREA MEA –erai marea ce ma inconjura, iar eu o farama de nisip ce ma topeam in adancurile tale.
Erai al meu si eu a ta si ma pierdeam usor in tine - in infinitul albastru din jurul meu.
Apoi fericiti ca doi copiii am privit marea cum se retragea , si cu ea amprenta iubirii noastre.
Si am vrut sa uitam cum ne-am iubit si sa ne amintim din nou si ne-am lasat imbratisati de brate fierbinti de nisip.Si nu mai eram Eu ,si nu mai erai Tu, eram doar Noi – un suflet nascut atunci din din nisip.
Amprente adanci au ramas pe trupul insulei iubirii noastre iar noi am stat pana tarziu in noapte si am privit cum usor vantul vindeca insula noastra de al nostru amor