Trecând prin coridorul de oglinzi paralele ale vieții,
să captezi orice fulger din zbor și să-l închizi
în acumulatoarele ochilor tăi
și ale energiilor tale secrete.
De la vibrațiile florilor până la vibrațiile Galaxiei
pe tremurul unei mângâieri infantile
să sondezi un trecut, o gândire, o iluminare
cu paratrăznet pentru tot ce-a fost rău
și cu ecou în care anotimpurile
se coboară în tine pe trepte de ore lichide
împreună cu liniștea risipirii norilor inimii,
oferindu-ți ecoul trudelor tale
devenite litere luminiscente și calde,
ca odată pentru totdeauna să testezi
un sfert din gustul veșniciei
care este o subdiviziune a unei alte veșnicii
cu uriașe cantități de superveșnicii într-ânsa
unde tu ești contorul ce înregistrează timid
doar o clipă însorită din galimatiasul ei
de neînțeles, de nemăsurat, de neconceput
și inutil de discutat...