incerc sa caut un raspuns apasarii din sufletul meu manjit
dar tot ce pot gasi este un gand prea mult muncit,
ce nu-mi da pace si nu ma lasa sa sper.
stau intins pe spate cu privirea lunga tintita catre cer ,
dar tot ce vad e doar o umbra de speranta muribunda
alunecand pe un tunel intunecat ce pare ca se infunda.
acum gandul meu se tine tare , e de fier,
un gand pagan care ma tine prizonier.
pentru o clipa doar incerc sa-l dau deoparte, sa pot gandi curat
o clipa doar ca vantul sa-mi sopteasca in lipsa gandului spurcat,
ochii larg acum imi sunt deschisi patrunzand cerul pana dincolo de granitile gandului meu
si doar acum incep sa vad cum cerul e taiat de un curcubeu.