Erup șiraguri de nădejdi,
Căzute spre tăceri
Căci astăzi sigur nu mai sunt
La fel cum am fost ieri

Și mâine clar nu voi mai fi
Ca azi ,v-oi fi mai rece...
Ridică-te suflet nebun!
Ridică-te! Petrece!

O viață ai de înfruntat!
Grădina ei e mare!
Gândește-te că pân-acum
Ai rupt numai o floare...

Buchet frumos să-ți împletești
Din crini sau din lalele,
Și dacă-n noapte ofilesc
Să le renaști din stele!

Iar luna,fă-o sclava ta,
În lanțuri înrobită
Și urcă-te în locul ei
La cer într-o clipită

Să vezi cum e când ți se-nchină
Eterna poezie...
Și inimi câte ai să frângi
Cu raza ta lucie!

Tu meriți ce este mai bun!
Nimeni nu te-nțelege...
Ridică-te,suflet nebun!
Ridică-te! Petrece!