Cand merg incet prin noapte,
Nici nu le-auzi suflarea.
Nici nu vei putea spune prin soapte,
"Arata-mi Doamne calea!"
Tu nu vei crede pe moment
Ca-s reci cum e si moartea,
Decat cand vei simti un curent,
Caci asa le este partea.
Te va vraji unul din ei,
Si-ti va intra in ganduri.
Te vei gandi numai la ei
Si te vei simti ca pe valuri...
Cand nici macar nu te astepti,
Vei sti mai multe decat vrei.
Prin definitie iti sunt necunoscuti,
Dar sa nu uiti sa numeri pan' la trei,
Cand din tine sange el a supt.
Atunci te vei simti slabit
Aproape vei simti ca ai murit.
De inima ce sa mai spun?
Iti va bate incet, dar cate-un pic.
Te vei zbate intre doua lumi opuse
Vei fi in intuneric si in ceata
Si cele vrute inca nu au fost spuse
In clipa care va veni sau cea de fata...
Sa nu-ti fie atunci teama
Caci sufletul nu-ti va muri.
Sa fi cat se poate de calma
Caci doar corpul ti se va raci...
Te vei intoarce pe Pamant
Nu pe lumina, ci-n intuneric,
Nu vei calca acest juramant:
La lume sa nu spui nimic,
Ceilalti te vor crede mort
Asa vei fi, dar singur...
Caci unul te-a creat...
Nu mai multi... desigur.