(varianta)









pentru acum

chiar știind că în această odaie intercostală
începuse să plouă mai întâi ușor a primăvară
cu semne de bizare interogații care mă plesneau
apoi din ce în ce mai grele uimindu-mă uneori
pentru acum chiar n-am să mă voalez n-am să
mă-ntunec și n-am să mă-ndoiesc deși mă știu
de-un pumn de ani traversele șinelor și culoarele
văzduhului suferind tacit de claustrofobie de
alergii de răul mărilor și mai ales de răul de
mitomanii oh nu nu am de gând să plec acum când
aerul se umple printre particule de uimiri cu
raze și chiar acum când m-a lovit în creștet un
topor de lumină ah nu ci dintr-o coardă vocală și
poate un unghi al privirii verticale cu neobișnuită
cerbicie îmi construiesc o barcă și-o undiță îmi
extind spațiul acesta circumscris în piept să
încăpem confortabil iată un nebun strigă vulgul
iată în ce fel de furtuni se avântă de dragul
verității om la apă se aud vocile înfundate întoarce-te
din larg mi se flutură nerostite semne cu steagurile
roșii dar eu navighez în silențiul tihnit al unui
pacific lăuntric și pescuiesc din potopul de
cuvinte adevărul pentru hrana zilelor ce vin și

pentru atunci