Singur pe străzi botezate cu nume de flori-
Cu pașii puțini și înceți.
Poposesc tot mai des pe băncile verzi de la marginea lor.
Drumul iertării urcă la capătul frunzei.
Încotro e căderea?
Rup din auz răspunsul sângelui trădător-
"Și eu am purtat o cruce!"
Mă privește câinele din curtea pustie.
Are vasul plin cu mâncare-
Pe cine așteaptă în această zi vindecată de zorul întoarcerii?
Copilul cu pepene calcă atent-
Duce propria viață în palme.
Ajunge acasă și taie o felie zemoasă și dulce.
Scuipă sâmburii- sunt negri, amari.
Intru în cimitir și rup buruienile.
În fotografie tata e mult mai tânăr ca mine.
Vântul seceră luminile mici.