ți-a răsărit durerea
în scoarța fiecărui copac,
pe care l-am îmbrățișat în
zilele cu iz de tine..
cobori prin frunze
și eu mă clădesc pe fiecare treaptă
a toamnelor tale.
ți-am turnat la rădăcini
vin de fluturi
și ți-am întâlnit,la balul
dorințelor interzise,
umbra cunoașterii binelui și răului.
Edenul a mușcat din tine,
ți-a pictat seva
cu singurătăți căsătorite
la căderea meridianului 0
și s-a supus și el profeției șarpelui..

de-atunci..
în jurul paznicului eternităților,
de sub fruntea oceanelor
navighează tristețile,
rupte din venele mele..