Animal invizibil, aerul mă copleșește înfometat.
Sâmbure amar, inima se răsucește în piept.
Decojit de cei patru pereți- lichefiat fruct al tăcerii-
Privesc tabloul ferestrei asemenea pietrelor,
Cu un fel de vedere lipsită de pleoape.
Revăd întâmplările cu ochii deschiși.
Ca pe un fluture m-a despărțit soarta-
Să nu înaintez dincolo de aripi.
Plouă spășit pe tobele mici ale frunzelor,
Ritmul bătăilor înclină umbra copacului.
Araci despicați de ciorchinii tristeților,
Oamenii se ascund de oști nevăzute sub streșini:
Cranii ale apei șiroind în culorile curcubeului.
Nu strălucesc decât nasturii deși ai erorilor-
Colții de fildeș ai întunericului se înfig în pântecul zilei.
Fulgerul iscălește în alb ca primarul.
Filele cărții se adună în raft.