înapoi spre manotick pe river road
măcălendrii înnebunesc
râul se frânge viril și apele se despică
senzual în jurul pietrelor
toamna își deschide venele pe parbriz

neașteptată certitudine
această întoarcere a visului risipitor
despre singurătate numai cuvinte de bine

genunchii albinelor se înmoaie
clavicula are gust de miere fierbinte
dinții fiarei gem hemoragic
pe buze crăpate de vânt
nihil sine dolor

silabe repetate
timp de 95 km și tot atâtea minute
nici o literă în plus nici un zâmbet în minus
reproș repetat insonor
dintotdeauna