Trecând pe lângă mine si numărându-ti pașii
ceva de departe....și totuși, din mine
un nerv, o fărâmă voia să erupă
să strige, să arunce și să te condamne
că nu vezi la fel ca și mine

Și, când într-un târziu ai văzut..
așa de simplu și de elocvent ți s-a părut,
încât nici eu nu am lăsat
vreun mușchi al feței să tresară,
să dea de înțeles că acea fărâmă din mine
ar vrea să iasă afară

Acum mă amuz la gândul că demult,
acea fărâmă din mine era un tot,
ce nu lăsa vreun loc ca să încapă și altceva
în inima mea,
în inima mea...