străzile zac scuturate în petale și în flori
albastre precum curcubeul de noapte atât
de banal sau atât de uituc
cum pot fi drumurile noastre!
bătrânii așezați sub vrejii de fasole privesc spre curcubee
mutând adormiți câte un pion dintr-o parte în alta
mi-e doare mi-e dor
ce lamentabil mă prezint pe scena politică a infernului
pregătit de moarte și de tranșee de lumină

la început madame bovary a fost domnișoară și lumea o ciupea
de obraji iar băieții îi ridicau fustele
și îi dădeau palme peste obraji
apoi madame a devenit madame

stejarii nu-și mai aduc aminte că au crescut câteva luni lipiți de
trunchiul bătrânilor și li se scurgea seva pe inele
apoi a venit un om
a văzut un pui
l-a smuls și l-a sădit în grădina lui să lovească cerul cu aripile

omul între timp a fost omorât de o aripă
madame bovary a îngropat omul
și a tăiat stejarul

morala stă în lupta seculară dintre adevărații oameni
și falsele oglinzi ce-și călăuzesc șerparii
pe drumurile haitei pline de noroi