Asculți cum sunetul citește întâmplarea-ntre rânduri?
Asculți cum pulsul gâlgâie hemoragie internă?
În mine explodează sângele cu prea puternic sunet de moarte,
În mine pulsul se zbate a muri
Cu ochi, cu mâini, cu jderi umbriți păgân de zid!

Asculți?
Sunt eu la celălalt colț de vară, sunt eu…
Sunt eu
Clipind lichori de moarte naturală
Din funingine de phoenix!

Eu sunt vrăjitoarea ce bate
Până degetele-mi lasă urme de sânge
În rana cea mai vindecată!

Asculți cum sângele gâlgâie a hemoragie internă
În palma cu care te mângâi pe fiecare coastă
Fără să te pot resuscita?

Atunci doar lumea nu știe să moară!

Las` că te prind eu, moarte neastâmpărată!
Te prind și nu te mai las să-mi scapi și-a doua oară !
Te prind în crize de epilepsie,
În lacrimi, în idei uitate,
În orice crezi tu că poți scăpa!
Dar eu te prind și-nvăț lumea să moară!