masini, carari,zgomote,oameni
vuiet de viata,puls de albine,
vine si trece lumea in virtej
unii cu ochi grei...
altii cu mimici de veselie...
pe cind ma uimesc,vociferind trec
nevazindu-ma ,prin mine privesc...

sint aici,imbibat cu durere si dor
cu radacina in aer leganindu-se-n zbor
disperat , pe pamint incerc sa cobor
dar n-am unde si cind
si pentru cine in gind......
si asa suspendat in mijloc de drum
ramin infinita coloana
a unui destin nebun.........