mașini, cărări,zgomote,oameni
vuiet de viață,puls de albine,
vine și trece lumea în vîrtej
unii cu ochi grei...
alții cu mimici de veselie...
pe cînd mă uimesc,vociferînd trec
nevăzîndu-mă ,prin mine privesc...

sînt aici,îmbibat cu durere și dor
cu rădăcina în aer legănîndu-se-n zbor
disperat , pe pămînt încerc să cobor
dar n-am unde și cînd
și pentru cine în gînd......
și așa suspendat în mijloc de drum
rămîn infinita coloană
a unui destin nebun.........