am obosit să mai zâmbesc
în seara asta și în toate serile

încerc să ascult marea prin urechea unui melc
dar este ocupată în cochilia lui cafenie
împletește coliere de căluți fosilizați

și te aud tot pe tine
mereu pe tine
un sanctuar și cărți din biblioteci
sunt alese pentru noi

am obosit să mai calc printre voi
în drumul fără ceață și totusi lung,
alergat de copiii noștri sau ai nimănui
lângă casele cu flori la poartă

zău că am obosit
să caut piatra
să te caut pe tine
și corola ta de scoici