urc în mijloacele de transport cu sentimentul desăvârșirii
geamurile sunt simple capace de lemn cu lumină în loc de cuie

spun: ia loc! creierului meu –
gravidă a ideii de sine însăși

bătăia de inimă a celorlalți îmi lovește auzul
sau numai cântecul cerșetorilor interpretându-și propriul rol

viața dansează la bară
mai ales în curbe
și la frânele puse ca o talpă de fotbalist

valuri
ovații
în cele din urmă înjurături

un fluier imaginar pendulează deasupra capetelor noastre
amplificându-și accelerația gravitațională

frecarea cu aerul îl face să scoată sunete stridente
sau numai degetele noastre pipăie infracțiuni de negândit

pieptul șoferilor e o călimară cu lapte
ratările
se (în)scriu cu aripă de porumbel

hainele de var flutură tot mai largi pe oasele acestea
subțiate de trăirea în gol

suntem cu toții vaccinați cu moldamin
(moleculă/minor)

untura de înger
se împarte numai grădinițelor particulare

când? au devenit toți acești adulți ctciștii sufletelor de colorat

fac gesturi obscene trecătorilor
ei râd și mă arată cu mâna crezând că la vederea lor mă închin

+ (.|.)

cobor din mijloacele de transport cu sentimentul risipirii
locuințele sunt simple sicrie cu vedere la drum