Când noaptea își adoarme
aroma de cafea peste noi,
eu curg în lumea în care-mi ești aievea,
unde îți pot șopti săruturi și atinge cald gânduri.

Când mă trezesc, ascult cum crește
roua pe firele de iarbă,
întinsă cu sufletul spre cer,
cu ochii spre lumina dimineții.