Sa suferi mereu cum sufera marea
Si cate suflete plang odata cu ea;
E singura si totusi are un ideal deasupra,
La fel si pestii dintr-nsa.
Sa spulberi vise cu valuri e greu,
Caci undele patrund in sange.
Sufletul! Sufletul se-nseala amarnic,
El nu iubeste adevarat
Decat bucuria adanca si simpla a vietii,
Din dupa-amiezi trecute de vara.
“ O apa nicicand nu minte.”
Niciodata nu privi in apa
Atunci cand iti pui o masca,
Poate vei ucide acel suflet
Ce se scalda in undele adanci,
N-ai vrea.
N-ai vrea,
Insa ai putea sa schimbi:
O viata, un suflet, o lume,
Cand totul pare sfarsit.
Cand lacrimi de singuratate
Omoara copilul din noi;
N-ai vrea, dar ai dori
Sa iubesti cu disperare,
Viata-nu staruinta pietrei