Nu știu
când și unde începem noi
dacă începem vreodată
undeva între târziul toamnei
și linia întreruptă din palmă
în șirul lung de eve și adami plictisiți

Nu știu
dacă mai putem avea
tristețile nedefinite în doi
prezentul timpului trecut
un acum din cioburi de ieri
răsfrânt în discuții lungi la crepuscul
dacă te mai pot găsi în râsul
din seara cu bomboane de ciocolată
și-n felul absent de-a mă ține de mână

Nu știu
când și unde mai există un anotimp
de paso doble desuet
un răstimp alb de umbră-a umbrei tale
de umbră-a umbrei noastre

Nu știu
cine și când și unde-a greșit
dacă a greșit cineva vreodată

spune-mi tu
mai există undeva în noi
vreun început
între atâtea sfârșituri?