duminica nu se scriu poezii
se stă la fereastră
în verde se vede singurătatea
după o călătorie
până în centrul pământului

duminica se bea vin dumnezeiesc
se curăță sufletul de păcate
nu se mănâncă sărat
poți lăsa doar o metaforă liberă
eu am lăsat una
treizecișiunu de ani plus azi

duminica e un alt sfârșit de mileniu
se așteaptă copilul cu ploaia ascunsă-n palme
sau fiul visat să revină

tu
duminica să nu uiți niciodată
e singura zi
când Dumnezeu ne așteaptă
să fim împreună
când trece pe la toți
prin dreptul ferestrei