foarte aproape de mușuroaiele nopții
mă întreb cât costă o iarnă cu oameni de zăpadă
și prieteni respirându-și prin geamuri închise tristețea
frunze uriașe acoperă absența pelerinilor
dinspre capătul dezafectat al pământului

eu îți vorbesc
dar
o teamă trece prin lume
din pereți liniștea coboară și o ia la fugă despletită pe străzi
glasul meu alunecând peste pădurile ce ard mocnit întru desfătarea nebunilor

de pe acoperiș se vede orașul cu toate ferestrele stinse
părul meu crește și luminează printre blocuri până departe
peste podurile de lemn ale memoriei


cât de serioși trec oamenii prin toamnă
cât de grav și sublim flutură steagurile prin ceață
o viață de câine fericit plină cu scrisori de la prieteni
menajeriei de cuvinte desigur eu îi sunt stăpânul prea darnic
prin galerii ciudate aspre femei dospesc pâinea zilei de mâine sau de ieri
nici nu mai știu


peste toate acestea
ca și cum nu ar fi îndeajuns
copiii ăia enervanți ai cartierului care mă tot strigă
tanti dănuț
hei
tanti dănuț

dați la vâsle copii
dați la vâsle
cărăbușilor

asculta poezia in lectura autoarei