te-aș strânge de gât cu strigătul numelui tău

te-aș lăsa grea

nu să mă naști ori să mă cauți
ci să mă afli
din soarta care umblă de ieri cu burta la gură

ce de lume ar mai
vorbi despre nașterea aceasta pierdută
ce de bănuți ar zornăi
înfrigurând răspântia buzunarului în care uneori
mâna Domnului numără tăcerile plânsului din care trupul merge în pețit spre duminica orbului
pentru o ultimă primeneală a zorilor


vine păscătorul de ierburi sosește
pe cine strigi?

în fiecare nume stă răstignită o cruce

nu mă numi...încă