Amintiri nu din copilărie

În amintirile din amurg
cîntă-mi ,spune-mi
pe unde m-ai fi dus ?
cum m-ai fi iubit,
cu cîtă grijă m-ai fi ocrotit?
Ce povești mi-ai fi șoptit
și cum de zmeii nopții
neclintit m-ai fi păzit?

Amintiri îmbătrinite
sădite-n suflet de copil,
acuarele spălăcite
-imagini curgînd la infinit;

Cum să fac să îmi desec
izvorul de lacrimi, sufletesc ?
învață-mă amintirile să-mi le învelesc
în tandrețea iubirii părintești;
să simt și să trăiesc acum
ce atunci era un dor tăcut ;
arată-mi cu ce să-mi hrănesc
foamea din abisul sufletesc ?

În amintirile din amurg,
șoptește-mi versuri la ureche
Să le visez în mreaja nopții
S-adorm în leagăn de tandrețe,
Să-mi spui cît m-ai fi adorat
că niciodată nu m-ai fi uitat;
și cu cuvinte tari dar blînde
să mă faci să cred în vise…