alege, strângeai în pumn o pasăre până la lacrimi

dar eu
Îmi strâng buzele și fluier a pagubă
zice mama dereticând prin vrăbii flămânde
și bătăi de clopot întinse pe ziduri
ca niște pisici
Uite, se mai văd urmele roților
pe unde au trecut coviltire cu zei

Îi urmăream de departe, cu trupul aplecat peste moarte
aveau flori închegate pe umeri pe piept
și urși cu clopoței la gât
Îi hrăneau cu viața din palmă

din vârful buzelor slobozeau păsări cu gâtul înalt
le strângeam în pumni până la lacrimi
în mijlocul cărnii lor juca o flacără albastră de veghe
să nu adorm
la geam
pe vreun flutur de noapte

Ne legănam pe bețe de bambus cu brațul sub cap
împânziți de copii cu gurile aprinse
uite, se mai văd urmele nimbului
de care vorbeau babele uitându-se în sus
printre stinghiile lunii

Ni s-a zdrelit privirea de oasele albe ale întrebărilor
până în zare
până acolo unde se împădurește ochiul
cu aripi

alege,
ascundeai la spate un măr
cu ochii închiși