Mărturisesc o dată pentru o mie
de mii de ori, părinte,
eu îmi duc crucea dublă în brațe
cu lăcomie cuminte
și visez musculatura zborului
ca o obsesie imaculată a cărnii.

În acest osuar temporar de tentații
remanent păgâne
mi-e sternul ruginit de-a sângelui
corozivă sfințenie
și înnobilat de primordiala
pereche de coaste divine.

Mărturisesc de fiecare dată, părinte,
sunt dependentă de ignoranța
fanatică a renașterii.
În apa păcătoasă din mine
o uzină de celule agnostice sărută
falangele religioase ale cunoașterii
nelimitată de sine.

Cu moleculele acestui destin de plută
gândesc înotul ca un zbor
scufundat exhaustiv în lutul albastru
al iubirii mele terestre rebele
și în fiecare aripă duală de nor
mi-e foame, sete și dor
de mersul biped al dorințelor mele.

17 aprilie 2002


Din volumul "Geometrii singulare", sept. 2003,
editura Pro Transilvania, București