așa mă voi dizolva

în ochii tăi geometrici când nu privesc
când presimt absența respirației mele dansul neputinței
în brațele amorțite
când porii se vor acoperi cu hârtie tipărită fin
de nu vei mai atinge decât scrisul tău și o parte din inimă
povestea noastră adâncită în ea
nelegată de oameni

mai avem ceva timp să ne dăm cu cerneală coperta
prima pagină titlurile fără noduri
stăm deasupra coastei abrupte și ne spunem cum vom lansa
câteva pagini-corăbii

tac

va urma plecarea întotdeauna a ta
simt așa în plexul solar intens și fără îndoieli
miros a nisip mișcările mele imperceptibile
se încolăcesc între umerii tăi

fii liniștit

din teama asta-balenă într-o dimineață nu va mai rămâne nimic
te voi auzi de pe o insulă pe alta
voi boteza locurile prin care vei iubi vei dansa
în jurul focurilor
fără să știi că în fiecare flacără ard eu

lent