sorbeam cumpătat
fantasma
de sub sânul stâng
al memoriei
cruci mari se prelingeau
îmbrăcând în piele umbra ta
cu multe vertebre
mirosind a ierburi și miere
neagră
culorile plecau în picături lungi
pe pipăite
alegându-și o răstignire
și lemnul rămas de la înșirarea semnelor
tresăreai și apoi
veneau la masă numerele
de scenă
ale nopților
într-un parfum
înconjurat subțire
de crepuscul
aproape cerșetor
îmi spuneai, haide
să ne alegem
din smerenie
câte un rid sau cearcăn
apoi vom fi fericiți zile întregi
adăpostiți sub frunza lumii
surâdeam,
alți orbi dezlipeau fâșii
din pielea dulce
a trufiei,
obișnuit să-mi port
într-un castel de apă
miezul trandafiriu al morții…