Bronzul clopotelor sacre chiamắ la mormânt Moldova
Din CarpaÈ›i È™i pân-la Nistru toti ce poartắ -nsuflet slova
Ca sắ ne-amintim strắmoÈ™i ce-au pierdut sângele-n van
Pentru a fi doar o Moldovắ, o Moldovắ a lui Ștefan.

AdunaÈ›i-vắ la Putna, pentru a auzi din nou
Vorbele prin veacuri sfinte și a poruncelor ecou,
Cắ Moldova nui a voastrắ ,ci a urmaÈ™ilor în veci
Și sântem datori ca naÈ›ie s-o dắm cu hotare-ntregi.

MergeÈ›i Moldoveni la Putna È™i vắ daÈ›i mânắ cu mânắ
Adunând în piept durerea izvorâtắ din È›ắrânắ.
CắlcaÈ›i în picioare brazda,Prutului È™i faceÈ›i pod,
Din istoria latinắ a lui Ștefan Voievod.

RupeÈ›i legile strắine ce-au schimbat vorbire ,port
Și în È›ara ta te-obligắ sa faci uz de paÈ™aport
EpuraÈ›i sângele È›ắrii de venetici È™i de hoÈ›i
Care-n varf de piramidắ se declarắ patrioÈ›i.

Ridicați spre 'nalt privirea ,arzând blestematul jug
La cắldura întregirii È™i la flacắrắ de rug
Iar cenuÈ™a ca ofrandắ pentru Ștefan ,ingropaÈ›i,
În mormântul de la Putna și la poale de Carpați.