PROLOG

Ești libertatea de a alege
Ești alegerea de a gândi
Ești gândirea libertății mele
Ale mele gânduri tu să fi.

Ești sentimentul de-ncercare
Ești încercarea de a vedea
Ești puterea sentimentelor mele
Să văd aș vrea că ești a mea.

Petale albe-ți mângâie tenul
La umbra unui reflector
Ești mai frumoasă ca Edenul
Ești visul sufletelor lor.
E cale lungă pân’ la tine
Sunt stele multe sus pe cer
Dar nici una ca și tine
Și azi eu înca sper.
Pe calea viselor apuc
În fața o ușa cu himere
Iluzii optice aduc
Prea multe am ați cere.
În stânga e pustiu-n care
Voi cădea cu nepăsare
În dreapta vidul ce mă are
Sub mine mare abis
Iar tu, deasupra, ca un vis.
Să mor de dor și de durere
Că-n mine nu-i dorință
Decât alta de a cere;

EPILOG
Dacă dragostea nu moare
Ce ne mai rămâne oare?