Zgomot în creier
ideile se ceartă cu cerul palatin
pentru o bucată de inimă

cuvântul are douăzeci de picioare
miriapod urcat în pod
după suflete umede

viscerele își numără anii
sfârșitul...undeva înspre tâmple
ca o mântuire
e geometria lacrimei

se agață de dimineață
lepădări dureroase
de oase

nervul optic întoarce lumina
spre mine

Mă întunec vertical