Mă udă lacrimile zilei, descompuse
În palide nuanțe răstignite
Pe cumpănă de nori, sub frunze scurse,
Știrbind secunda vremii infinite.

Dar voi renaște-n clipa următoare
Sfidând eternități și alte mii
De ani lumină, dinspre fiecare
Literă caldă, din verbul „a iubi”.

Voi inventa idei despre cuvinte
Ce-ți vor pulsa în tâmple focul plin
De-mbrățișări ce-ți vor aduce-aminte
Câte splendori se-neacă în pelin.

Nici ploaia, nici lumina sugrumată
De praful întinat de-al toamnei gri,
Nu-mi vor opri dorința vinovată
De a putea să-ți fiu și de a-ți fi.