îmi voi vărsa mațele în chiuveta plină
nu ți-ai făcut temele, mihuț, adică totdeauna
mi-ai spus pe nume chiar când nu eram acolo
și nici la avortul acela nu fusesem
doar am visat un embrion mic, un pui de egretă

lucrurile nasoale le-am ascuns sub parchet cu un sentiment
uleios, un moment apoi stăpânirea aia de sine
te vede cineva, mihuÈ›, mereu e cineva care are
o gaură-n perete
și când ești privit nu mai există nimic în tine
vomiți tot
interiorul tău e un braț de rufe murdare

lecția despre scârbă e tot ce-mi amintesc uneori
respirația noroioasă trage în plămâni un șuierat, o
vidanjă din cap până-n tălpi

hainele tale din prima zi, spitalul nouă și motelul
farsele, apartamentul din brâncoveanu
au încăput într-un portbagaj de mașină
sau într-o minciună gândită îndelung
dar toate se topesc în timp, devin armonii selectate
de o cruzime ce ne definește, am putea și azi face
lucruri care să ne purifice, dar preferăm să ne spunem
pe nume, doar urme mici, sinistre