însera și eu te țineam de mână
să nu care cumva să cad
să nu care cumva să mor în timpul vieții tale

pe coline
departe
își întindea spre soare pletele firave
nostalgia

prin iarba uscată se aprindeau lumi mărunte
era pace cu ungaretti și o jumătate de pâine pe masă

apoi s-a făcut un gol uriaș în jurul nostru
aerul se rarefiase
vocea ta aluneca
șiroia prin rigole
planetele de damă anunțau mari câștiguri
mulți bani
un viitor prielnic

acum
iată
când încerc să mă gândesc la tine
o sârmă ghimpată îmi intră adânc în carne
și trag de ea inutil

și nu mă întorc
și nu plec
și nu rămân
doar număr picăturile strălucitoare de sânge
într-o liniște vie
într-o singurătate moartă
într-o poezie neterminată









asculta poezia in lectura autoarei