Mă plimb prin parc în astă seară
E cea mai rece zi de vară;
Pe lac doar cercuri de ploaie create,
Pe cer suflete furate de moarte.

Și al meu suflet tot încearcă,
La cer cu grabă mare pleacă,
Rămas în parc fără de viață
De soartă am rămas legat c-o ață.

Privesc prin parc, prin recea ceață –
Și înțeleg că-n parc deja e dimineață;
Și-aud cum cineva îmi spune „MORI”...
Și atunci am înțeles că viața e lipsită, de culori.