Umbra acoperea uniform
un arbore, un cer, o îndoială
Durerea se întindea neuniform
pe un fir de iarbă, pe o aripă, pe o clipă
Iubirea lumina un rai concret
descoperit în ochi, în idealuri, în sublim
Ura cobora din cer într-un iad absurd
creat din neputințe, furii, angoase
Extazul se înălța într-o dimensiune incertă
umplută cu senzualul așezat pe o ipoteză certă
Răbdarea ticăia în orologiul liniștii
ca un breloc prins de tâmpla neliniștii
Virtutea zâmbea cu buze de moralitate
unui înger perfect zburând în aerul îmbâcsit de imoralitate
Eu sunt și umbră și durere și iubire și ură și extaz și răbdare și virtute
sar de pe un acoperiș pe altul al cerului ireal
în căutarea heruvimilor
și în locul lor
mă descopăr pe mine însumi
arhanghelul alb
plutind peste o lume neagră.