sunt arhitectul unei lumi de vise...
prin universul nostru fără margini..
îmi duc întreaga viață în imagini...
ce-mi sunt fixate-n pagini interzise..

privind etatea firavă și stearpă
o inimă îmi cere rezonanță...
căci mult prea greu să pui totu-n balanță
când vocea celui drag insăși te-nneacă...

mult mai ușor în vise mi se pare
până și cel mai firav muritor...
azi sunt, trăiesc..dar mâine pot să mor!
și mă cuprinde-aceeași întrebare...

de-n altă lume aș fi luat alt drum..
pe alte plaiuri care mai de care...
aș fi dorit cu-aceeași însetare
să mă întreb ce-am întrebat acum?!