nu se mai opresc la mine
la masa unde stau cu barbă de poet român.
trec toți
îi văd – se fac că nu mă văd.
sunt viitorii – se întâlnesc în spatele blocurilor gri
fac sex pe lângă tomberoane
scriu poezii fenomenale
nu le pasă că-s prieten cu Zubașcu Petean Groșan
sau alții asemenea altora, nu mie -
fântâna de la masa asta -
aș putea scrie despre amărăciune
de clipele de sticlă
dar și paharul e o clepsidră
și amarul
Doamne dacă se sparg sticlele
fântâna ramâne abonată – cum îți spuneam
iar ochii, sub bocancii un lung șir de soldați
migrează spre țara
ce-mi ia viața pentru a-și întreține iluzia
că-mi aparține