Un nor, un strop de ploaie, o adiere de vânt, o alinare
Un strigăt în noapte, o ultimă chemare
O rază de soare, un chip, o mirare
Un trandafir uscat, un bilet uitat ...
Un ceas rămas în urmă, o mână-mbătrânită
O poza intr-o ramă de vremuri ocolită
Un geamăt, o privire, un suspin, o ultimă trăire
O raza de speranță, o carte prăfuită
Un munte de scrisori, doar una necitită
Stau toate-ntr-o cutie, închisă, ferecată
Cu-o cheie argintie, in mare aruncată
E-o inimă plină de ură si minciună
Şi totuşi pustiită, dar din care rasună
O voce firavă, stinsă şi-obosită
Ce țipă disperată şi nu e auzită...