Se succed în aura întunecată a serii
îndepărtări cu miros de tămîie
stropind privirea cu
înțepătoare agitații

dar ele nu pot opri
vînătoarea surdă a clipei,
liniștea care stă să se nască

desenînd un vîrtej
în mișcări învăluitoare ale unui
șir fibonacci

din galbenul ce tocmai coboară
luminându-ne ca o lună cu plete