M-așteaptă uneori mirosul de mosc pe treptele
amorțite de poezie;
mă gândisem azi să restitui cecul pe care l-am găsit tot
acolo
plin de mosc...
poate principiile poetice-mi vor fi plătite

Schizofrenia stătea pe aceleași trepte,
obosită de imaginea gândirii mele(albă ca o poezie
cheală);
ne-am salutat, mi-a zis că nu sunt același
cu cel de ieri
m-am pus pe bârfe,
am ajuns la idiosincrazii,
la lacrimi și metafizichii
cu accent pe ultimii "i",
la poduri banale de plută
în care înnebunisem reciproc.

Pe o cratimă stătea Eminescu turcește,
n-am îndrăznit să-l deranjez
(fuma, iar eu citeam
Revederea cu
Gelu Naum la bras)

Iar după trei zile de la cele relatate,
prietena m-a sunat
avea un pierce în auz,
probabil de-asta mi-a spus că ne vom
culege nopțile
din zilele pierdute,
că vom picura esență de rom
pe zidul din afara trupului,
că dulcea ei vizită prin China chinologică
s-a încheiat cu un saxofon
la care a cântat
atât cât i-a permis
celălalt pierce
care-și petrecea clipele într-o zonă obscură!